Melodii care unesc societățile în comunități integrate 𝐌𝐞𝐥𝐨𝐝𝐢𝐞𝐬 𝐔𝐧𝐢𝐭𝐢𝐧𝐠 𝐒𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐢𝐞𝐬 𝐢𝐧𝐭𝐨 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐠𝐫𝐚𝐭𝐞𝐝 𝐂𝐨𝐦𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐢𝐞𝐬 (𝐌.𝐔.𝐒.𝐈.𝐂.) un proiect organizat de Tatra Youth Group 6 țări din Uniunea Europeană ne-am unit timp de 8 zile, în perioada 14-23 septembrie în Slovacia pentru a aborda prin ARTĂ realitățile sociale din comunitățile noastre, pentru a ajuta spre o însănătoșire a lumii în care trăim, discriminarea și intoleranța fiind o problemă reală și comună a Europei de astăzi. Aproximativ 30 de tineri pasionați de artele frumoase muzică și film am realizat 3 piese și 3 videoclipuri pe teama mai sus menționată. Experiența noastră inedită și utilă a fost transcrisă și prin câteva gânduri scrise, iar mesajele noastre creative ERAsMUS+ le găsiți în aceste link-uri. În grupele 2 și 3 participanții din România au adus un aport considerabil proiectului M.U.S.I.C, acoperind cu pricepere și creativitate partea tehnică. Mai precis pentru Grupa 2 - Feel Free, Theodor Petrea a avut un dublu rol, atât de compozitor cât și de producător muzical, realizând atât înregistrările audio cât și prelucrarea audio, iar Camelia Ursu a fost vocea principală a piesel Feel Free. Pentru Grupa 3- We all belong here, Vlad Marinescu a avut rol de textier și asistent imagine. Producția celor 3 videoclipuri a fost asigurată de Adelina Dumitrache, Miruna Morțe, Vlad Marinescu, Camelia Ursu, ei ocupându-se de filmările terestre, iar partea de editare video a fost acoperită de Brândușa Balan, având ca asistenți de regie și montaj pe Adelina și Miruna. Liceul de Arte „Victor Brauner” Piatra-Neamț a răspuns invitației primite de la Asociația Tinerilor cu Inițiativă Civică – ATIC Galați, pentru a participa în proiectul M.U.S.I.C Slovacia, fiind astfel prezent cu 5 tineri, Adelina Dumitrache și Miruna Morțe - arte vizuale, Camelia Ursu și Theodor Petrea - muzică, Brândușa Balan - regizor, leaderul grupului din partea liceului. 𝐀𝐃𝐄𝐋𝐈𝐍𝐀 Vreau să încep prin a transmite călduroasa recomandare de a pleca într-un proiect Erasmus+ ca acesta. A fost prima mea experiență de genul acesta cu multe peripeții și amintiri pe care am să le prețuiesc mereu cu mine. Oriunde m-aș duce o să îmi aduc aminte cu drag de oamenii pe care i-am întâlnit. Care mi-au dat putere să merg mai departe și să mă ajute în minunata mea călătorie de a fi un om mai bun. Prin cunoașterea noilor culturi mi-a stârnit dorința de a călători și a explora cât mai mult în lumea aceasta și în tot ceea ce ne înconjoară. Este o experiență care are menirea să ne dezvolte pe noi, tinerii europei să devenim oameni mari, responsabili, descurcareți și mai ales prietenoși și calzi cu cei din jurul nostru. Ultimele clipe cu oamenii pe care i-am întâlnit din toate colțurile europei au fost pline de emoții putetnice atât din partea mea cât și din partea celorlați. Am legat prietenii strânse. Am lăsat în urmă un loc, o amintire, un gând și o speranță că poate într-o bună zi ne vom revedea cu toții. Vă mulțumesc tuturor pentru aceste clipe! 𝐂𝐚𝐦𝐞𝐥𝐢𝐚 Acest proiect probabil este cea mai bună oportunitate organizată de Uniunea Europeană pentru tineri, studenți și nu numai. Erasmus+ e despre oameni, în primul rând, experiență și cunoștințe, oferite absolut gratis și într-o manieră lejeră pentru tineri. Ajuns acolo ești pus în situația de a înțelege și de a fi înțeles, și doar prin comunicare, schimb de idei și interacțiune activă dezvolți un artist al propriului destin. Sunt recunoscătoare că am avut oportunitatea să particip în cadrul acestui proiect minunat, care cu siguranță nu va fi ultimul. Pe lângă toate aceste aspecte, îmi va fi greu să mă acomodez cu gândul că probabil nu îi voi mai revedea pe unii dintre cei cu care timp de 10 zile, am creat o familie. E un sentiment ciudat să fii aici fizic, și totuși acolo cu sufletul. Am căutat să ascund și să fug aceste emoții, dar îmi dau seama că ele sunt avântul și motivația mea să repet astfel de experiențe pentru dezvoltarea mea, atât persoanală, cât și profesională. 𝐌𝐈𝐑𝐔𝐍𝐀 Entuziasmul participării la acest proiect nu mi-a dispărut în nicio secundă. De-a lungul acestei experiențe de 10 zile, am cunoscut oameni minunați, am dobândit abilități și mi-am găsit noi pasiuni. Deși nu mai filmasem sau participasem la lecții de editare video, ideea cultivării cinematografiei mă incită și, recunosc, că am început să o consider o posibilă opțiune pentru secția de facultate. Organizatorii și participanții slovaci au fost primitori încă din prima clipa în care ne-am întâlnit, când ne-au așteptat și ne-au dus cu bunavoință în mijlocul nopții la pensiune. După un drum lung, ne-am trezit într-un sat micuț, curat și înverzit, care ne amintea de meleagurile natale. Am fost întâmpinati cu brațele deschise și, încetul cu încetul, ne-am antrenat într-un schimb permanent de idei pe teme serioase precum discriminarea socială sau mai puțin serioase ca obiceiuri nostime specifice țărilor noastre, de care nu cred că voi uita prea curând... Pe măsură ce timpul trecea, îmi dădeam seama că mă atașam din ce în ce mai mult de grupul nostru, de discuțiile și de glumele vesele sau neîndemâtice datorate barierelor lingvistice. Despărțirea a fost grea și simt că ceva s-a desprins din mine odată ce am fost nevoiți să revenim în țară. Sper din tot sufletul că mesajul pe care l-am transmis prin piesele la care s-a muncit umăr la umăr să nu rămână doar printre noi, ci să reprezinte un model sau o scânteie salvatoare și pentru alții! Recomand implicarea într-un proiect Erasmus+ oricărui doritor să călătorească, să descopere noi culturi, să cunoască tineri din diferite colțuri ale lumii și, mai ales, să învețe ce înseamnă comunicarea și lucrul în echipa într-un mediu străin. Mulțumesc mult pentru șansa oferită! 𝐕𝐋𝐀𝐃 Mă numesc Vlad Marinescu, elev la Liceul Teoretic Alexandru Ioan Cuza București și am participat în proiectul Melodies Uniting Societies into Integrated Communities din Horné Saliby din Slovacia din perioada 14-23 septembrie 2021. Acest proiect a fost o experiență frumoasa, având oportunitate de a întâlni persoane atât din țara mea, România, cât și din celeltate țări participante. În urma acestui proiect, am creat legături sociale cu persoane noi din locuri total diferite decât cele din care provin, mi-am îmbunătățit abilitățile în a vorbi limba engleză și am realizat, împreună cu una din cele trei echipe în care am fost, un cântec care a avut și videoclip. Cele 9 zile petrecute în acest proiect au lăsat la final legături puternice intre toți participanții pe care eu nu credeam vreodată că o să existe. Pe lângă asta s-au creat multe amintiri și emoții pe care nu le voi uita. Toți ne întoarcem cu experiențe, cunoștinte și prietenii noi. Sper să mai am oportunitatea de a mai participa în astfel de proiecte, să întâlnesc și să cunosc persoane din locuri diferite de unde provin și să mă dezvolt cât mai mult pe plan personal, cum s-a întâmplat în acest proiect. 𝐓𝐇𝐄𝐎𝐃𝐎𝐑 Contrar tuturor așteptărilor mele, activitățile din cadrul proiectului Erasmus au reprezentat o șansă de a cunoaște lucruri noi și de a schimba mentalități sau concepte prestabilite în legătură cu lumea exterioară. Deși nu este prima experiență, momentele petrecute în Horne Saliby au fost unele de neuitat. M-am împrietenit cu oameni noi, am format legături mai strânse cu alții vechi și m-am pierdut în lumea muzicii pentru 3 zile care păreau că au trecut într-o singură clipă. Într-adevăr aceasta a fost un proiect de neuitat. motionARThoughts a fost partener tehnic în acest proiect social European Songs that unite societies into integrated communities 𝐔𝐧𝐢𝐭𝐢𝐧𝐠 𝐒𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐢𝐞𝐬 𝐢𝐧𝐭𝐨 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐠𝐫𝐚𝐭𝐞𝐝 𝐂𝐨𝐦𝐦𝐮𝐧𝐢𝐭𝐢𝐞𝐬 (𝐌.𝐔.𝐒.𝐈.𝐂.) a project organized by Tatra Youth Group 6 countries from the European Union united for 8 days, between September 14-23 in Slovakia to address through ART the social realities of our communities, to help healing the world in our communities we live, where discrimination and intolerance are a real and common problem of today's Europe. About 30 young people passionate about fine arts, music and film made 3 songs and 3 videos on the above mentioned above. Our unique experience was transcribed through a few written thoughts, and our creative ERAsMUS + messages can be found in these links. In groups 2 and 3, the participants from Romania made a considerable contribution to the M.U.S.I.C project, covering the technical part with skill and creativity. More precisely for Group 2 - Feel Free, Theodor Petrea had a double role, both composer and music producer, making both audio recordings and audio processing, and Camelia Ursu was the main voice of the song Feel Free. For Group 3- We all belong here, Vlad Marinescu had the role of lyricist and image assistant. The production of the 3 videos was provided by Adelina Dumitrache, Miruna Morțe, Vlad Marinescu, Camelia Ursu, they were in charge of the terrestrial filming, and the video editing part was covered by Brîndșa Balan (motionARThoughts), with Adelina and Miruna as directing and editing assistants . "Victor Brauner" High School of Arts Piatra-Neamț responded to the invitation received from the Association of Youth with Civic Initiative - ATIC Galați, to participate in the MUSIC Slovakia project, being present with 5 young people, Adelina Dumitrache and Miruna Morțe - visual arts, Camelia Ursu and Theodor Petrea - music, Brîndșa Balan - director, the group leader from the high school. ADELINA I want to start by sending a warm recommendation to go on an Erasmus + project like this. It was my first experience like this with many adventures and memories that I will always cherish with myself. Wherever I go, I will fondly remember the people I met. Which gave me the strength to move on and help me in my wonderful journey of being a better person. Through the knowledge of new cultures, I was aroused by the desire to travel and explore as much as possible in this world and in everything around us. It is an experience that aims to develop us, the young people of Europe to become great, responsible, resourceful and especially friendly and warm people with those around us. The last moments with the people I met from all over Europe were full of powerful emotions both from me and from others. I made close friends. We left behind a place, a memory, a thought and a hope that maybe one day we will all see each other again. Thank you all for these moments! CAMELIA This project is probably the best opportunity organized by the European Union for young people, students and more. Erasmus + is about people, first of all, experience and knowledge, offered absolutely free and in a light way for young people. Once there, you are put in a position to understand and be understood, and only through communication, exchange of ideas and active interaction do you develop an artist of your own destiny. I am grateful that I had the opportunity to participate in this wonderful project, which will certainly not be the last. In addition to all these aspects, it will be difficult for me to adjust to the thought that I will probably not see some of those with whom I have created a family for 10 days. It's a strange feeling to be here physically, and yet there with my soul. I tried to hide and run away from these emotions, but I realize that they are my motivation to repeat such experiences for my development, both personally and professionally. MIRUNA The enthusiasm of participating in this project did not disappear in a second. During this 10-day experience, I met wonderful people, acquired skills and found new passions. Although I had not filmed or participated in video editing lessons, the idea of cultivating cinema incites me and, I admit, that I started to consider it a possible option for the faculty section. The Slovak organizers and participants were welcoming from the first moment we met, when they waited for us and kindly took us to the hostel in the middle of the night. After a long journey, we woke up in a small, clean and green village, which reminded us of our homelands. We were greeted with open arms and, little by little, we engaged in a permanent exchange of ideas on serious topics such as social discrimination or less serious as funny habits specific to our countries, which I do not think I will forget too soon. ... As time went on, I realized that I was becoming more and more attached to our group, to the cheerful or clumsy discussions and jokes due to language barriers. The breakup was hard and I feel like something broke away from me once we had to go back to the country. I sincerely hope that the message I conveyed through the pieces we worked on shoulder to shoulder will not only remain among us, but will represent a model or a saving spark for others! I recommend getting involved in an Erasmus + project to anyone who wants to travel, discover new cultures, meet young people from different parts of the world and, especially, learn what it means to communicate and work in a team in a foreign environment. Thank you very much for the chance! VLAD My name is Vlad Marinescu, a student at the Alexandru Ioan Cuza Theoretical High School in Bucharest and I participated in the project Melodies Uniting Societies into Integrated Communities from Horné Saliby in Slovakia from September 14-23, 2021. This project was a beautiful experience, having the opportunity to meet people from my country, Romania, as well as from other participating countries. Following this project, I created social connections with new people from totally different places. I improved my English speaking skills and I realized, together with one of the three teams I was in, a song who also had a video. The 9 days spent in this project left strong connections between all the participants that I never thought would exist. In addition, many memories and emotions have been created that I will not forget. We all come back with new experiences, acquaintances and friends. I hope to have the opportunity to participate in such projects, to meet and meet people from different places where they come from and to develop as much as possible personally, as happened in this project. THEODOR Contrary to all my expectations, the activities within the Erasmus project were a chance to learn new things and change pre-established mentalities or concepts about the outside world. Although it is not the first experience, the moments spent in Horne Saliby were unforgettable. I became friends with new people, I formed closer ties with old ones and I got lost in the world of music for 3 days that seemed to pass in a single moment. Indeed, this was an unforgettable project. motionARThoughts was a technical partner in this European social project
Sabina - SabrinaProlog Călătorie în mai multe acte ... de la OM la PERSONAJ, împreună cu actrița Sabina Brândușe. Aceasta e povestea SABINEI - SABRINEI, din spectacolul de teatru Wolfgang, de la Teatrul Tineretului Piatra Neamt, observată prin lentila motionARThoughts dar și a omului din spatele conceptului. 🎬 Încă de când intri pe "poarta" TT-ului ( Teatrul Tineretului din Piatra Neamț), care de fapt e o ușiță atât de mică - primul element ce face tranziția de la omul de zi cu zi, la Artistul de pe scenă ... scările în formă de spirală ce duc către cabinele actorilor și scenă ... totul e parcă în "sticluțe" mici pentru a conserva cât mai bine emoția-tranziția până la imensa scenă. E o călătorie până la ultimul act, când actorul iese de pe aceași poartă, care te readuce în mulțime , în toate celelalte „planete” ce guvernează în jurul tău, din care noi ca ființe pe Pământ ne luăm elementele de viață. Scena cred și rămâne elementul sacru... un templu al adevărurilor, acolo unde imposibilul poate să își zărească reflexia prin soluții de și din viață. Emoția zilei de 18 martie rămâne pentru tot restul vieții mele, luând fiecare emoție de dinaintea acestei zile până la ultimul cadru cu mine ieșind de pe poarta teatrului. Această călătorie vizuală a început după ce m-am documentat despre tehnicile folosite de fotografa Anna Leibovitz, descoperind astfel într-un testimonial de al ei, în legătură cu modul ei de a privi prin obiectiv arta, omul și conceptele ei transpuse în fotografie , printre care a subliniat de tranziția omului din mulțime ce se rupe pentru o clipă din anonimat pentru a da viață artei sale. Mi se pare fascinantă această tranziție/ transformare. „Unde se produce acel declick?” De ceva timp am căutat să urmăresc emoțiile actorilor, dincolo de personajele pe care le însuflețesc... Câteva personaje efectiv m-au tulburat, fascinat, printre care și personajul Sabrina din spectacolul de teatru Wolfgang, regizat de Radu Afrim. "Cum poate o actriță să interpreteze rolul de mamă când ea nu a experimentat acest rol în viața reală, dar pe care să îl facă atât de credibil?! Cum poate un actor care nu știe cum e să fii un alcoolic, să fie atât de real și de viu încât să crezi că acel personaj e de la întâlnirile alcoolicilor anonimi ... cum poți pătrunde în emoția și psihologia personajului pe care tu îl ai de interpretat, de însuflețit ?" Aceste aspecte mă fascinează din culisele actorilor, astfel că am rugat-o pe Sabina Brândușe, personajul Sabrina , să îmi fie ghid în această călătorie a tranziției ... să îmi dea voie să surprind câteva cadre din această tranziție ... și a acceptat . A fost o provocare pentru ambele părți ...tu ca fotograf să ai acces în acest univers interior al actorului , dar și a actorului care acceptă să deschidă această portiță în fața noastră ...a consumatorului de artă, teatru. Nu sunt mulți artiști care oferă acest drum spre culisele din spatele cortinei și dincolo de iriși, portalul fiind dincolo de ușă și de privire. De fel documentam astfel de călătorii prin obiectivul camerei de filmat, însă cu timpul fotografia mi-a captat mai toată atenția , fascinându-mă de clipa surprinsă printr-o singură fotogramă (1/24 dintr-o secundă) și care să redea un întreg film , care să vorbească prin tot ce se vede, dar care nu se aude fizic, dar să grăiască, care nu se miscă dar să se simtă în mișcare. Am avut fricile mele asupra acestei idei, dar am mers clipă de clipă mai departe fără să opresc aceasta călătorie , până în ziua când m-am întâlnit cu Sabina în Atelier ( locul preferat de artiști pentru o cafea și povesti cu și despre artă) . Am stat la o poveste timp de o oră în care am subliniat cam cum aș vedea această idee pusă în aplicare, Sabina oferindu-mi la rândul ei atât idei, cu și despre locuri unde am mai putea surprinde emoția, tranzitia , dar oferindu-mi încredere că această poveste e grozavă și bine venită pentru ambele părți. Entuziasmul Sabinei, deschiderea cu care a privit această idee, încrederea pe care mi-a oferit-o au declanșat în mine neuronii unghiurilor invizibile din fotografie. Cu o seară înainte abia dacă am reusit sa dorm, "sabotându-mă" rațional că nu am aparatura perfectă pentru o astfel de idee aparte, dar sufletul meu îmi spunea doar simte, primește în tine fiecare clipă și bucură-te de această experiență, atât și nimic mai mult, “nu fotografia cu ochii, ci cu sufletul ...”. Și a venit ziua de 18 martie 2018, ora 15 - ora întâlnirii din fața „porții” de la TT ... pe o ninsoare greu de descifrat pe anotimp de primavără. Chipul Sabinei, care e tot timpul cu un zâmbet radiant, rupt din soare, în paltonul ei mov au dat culoare acelui peisaj de alb infinit. Primul cadru surprins a fost în poarta TT-ului ( acea ușă minusculă, dar tot timpul încăpătoare pentru artiști ), apoi scările ce duceau către cabina numărul 3 ...scări atât de înguste și cu un iz de altă dată, amprentate de nume și nume din istoria teatrului românesc, de ceea ce a dat TT-ul pe scena lumii a teatrului românesc ... acele scări ce duc spre un înalt și mister, o poveste ... În cabina actorilor cu numărul 3 am remarcat oglinzile, ce oferă acel efect de infinit sau cum îl mai numim cadru în cadru. Am surprins câteva instantanee cu Sabina in timp ce se pregătea de încă o etapă de metamorfozare a personajului Sabrina, din Wolfgang. La un moment dat în usă a apărut doamna Lili ( doamna care se ocupă de look-ul personajelor), anunțând-o pe Sabina că e gata să o primească în cabina de machiaj și din acel moment am ajuns într-un alt laborator de pregătire a personajului. Am rămas fascinată de toată dinamica dată de obiectele de acolo, pensoane, farduri ... culori și oglinda veche, în care se reflectau cele două, Sabina și dna Lili. Am ramas captivată de acel univers atât de important în tranziția actorului de la om la personaj, iar cele două amuzându-se în cel mai aparte mod de fascinația necunoscătorului, având în calcul că aceste elemente de culise devin la un moment dat o rutină. Dar această rutină are farmecul ei. E parte din actul artistic. Din momentul în care doamna Lili a început să îi aranjeze cocul Sabinei am observat pe chip o transformare mult mai vizibilă, din expresia radiantă din pragul porții, începuse să cadă, să devină blajin, obosit, apăsat chipul. Ochii dincolo de machiajul strident aveau acea stare de vid interior, care te duce aproape de un abis, păstrând totuși acea lumină de speranță. Dulapul vechi de care mă mai rezemam, căutându-mi anumite unghiuri, troznea la fiecare încercare de-a mea, când dădeam să pătrund și mai puternic în privirea Sabine. Era sunetul care cred că mă anunța că Sabina acum e Sabrina, personajul mama din Wolfgang. Am terminat cu machiajul și am ajuns în culisele scenei, acolo unde personajele se schimbă de haine pentru noul act din scenă. Pentru a n-a oară în mai puțin de o oră am rămas surprinsă, mută de locul atât de bine concentrat, pentru toate acele schimbări de scenă, îngust și foarte intim, de parcă nimic din energia actorului să nu se risipească, dincolo de decor. În fața scenei se făceau probele de lumini, în spatele scenei abia dacă vedeam pe unde calc, întrebându-mă instant "dar voi vedeti și prin întuneric?! Sunteți ființe atât de supra omenești încât puteți vedea și în întuneric?". Cred că dorința lor, bucuria lor luminează atât pe scenă cât și în spatele scenei, așa că am trecut la următorul cadru, Sabrina curățind un cartof, un cadru ce m-a izbit în prima fază, pentru că efectiv uitasem de acest moment de pe scenă, întrebandu-mă: „cum, unde și când?”, însă peisajul era în acord total cu personajul Sabrina, mama, care urma să facă de mâncare, realizând că această rutină a omului, actorului ajută cu încă un pas să intre în pielea personajului Sabrina. La un moment dat, Berchea personajul mort, dar atât de viu din spectacol începuse repetiția de sunet, pentru momentele lui de intermezzo dintre scene, iar sunetele lui calde si foarte dramatice umpleau perfect cadrul pe care tocmai îl fotografiam, mama , Sabrina căutându-și fiica. Am remarcat în una dintre fotografii, îmbătrânirea bruscă a personajului, în cel mai vizibil mod, încremenind și întrebându-mă dacă omul , Sabina avea și fire albe de păr în coafură, însă unghiul din care am surprins acea disperare, apăsare ce te îmbătrânește instant psihic, a redat exact acea metamorfozare, reîntrebându-mă "care sunt mecanismele voastre, ale actorilor pe care le folosiți pentru aceste tranziții interioare?! E magic și atât de puternic tot ce se produce în voi, dar știu că aceste elemente pe care voi le folosiți, produc în voi un consum fizic și psihic puternic, ardeți în voi și cu voi, pentru noi, cei care venim la teatru. E un dar aparte pe care voi îl oferiți acestei lumi, prin ceea ce faceti!! La urma urmei ce este un artist?! O flacără vie ce străpunge întunericul ,rațiunea și care ajunge în suflet!!” E complex actorul de teatru, care are de redat un text, ce devine credibil prin emoțiile trăite. Am urmărit fiecare proces al Sabrinei, chiar și la repetiția șnur, acolo m-am temut că prezența mea a defocalizat actorul, însă în timpul spectacolului mi-am dat seama că nu se întâmplase asta, Sabrina era Sabrina. WoW, cum și-a dus acest rol dramatic, al mamei care evadează prin acool de la realitate, mama care trăiește atât de puternic dispariția copilului ei, după care pleacă să îl caute, nesuportând așteptarea și secvența de final ce reîntregește familia, după ce copilul, acum adolescent, reusește să scape din captivitatea lui Wolfgang. Însuși acest spectacol e cu o încărcătură foarte puternică, cum mai obișnuiesc să spun e cu impact emoțional, un spectacol pe care nu ai vrea să îl uiți, dar din care ai de învățat despre tine, ca om, familie și cei din jur. Radu Afrim ( regizorul acestui spectacol) a creionat personajele atât de fin și de clar, cu peronalități miscătoare și extrem de puternice. Cum arată Sabrina - Sabina în ultimul cadru după ce cortina a fost trasă, după aplauzele ce au revalidat spectacolul și jocul actorilor?! “The show must go on ...!” pentru următorul proiect, următorul rol!! Cuvintele îmi sunt insuficiente pentru a descrie această experiență, chiar dacă aparent sunt multe cuvinte scrise, totuși așa ceva se trăiește, dar cât ne permite aparatura se mai poate reda prin câteva cadre și atât cât ne permit și literele, pentru a reda câteva idei. Sunt câteva mulțumiri pe care aș dori să le mentionez la final de început de poveste. Sabina, îți sunt recunoscătoare pentru fiecare clipă , Dragă TT, mulțumesc pentru deschiderea porții față de această idee, dragi Actori , sper că prezența mea nu a disturbat prea tare, chiar dacă nu prea s-a știu ce e cu mine prin TT, dorind ca povestea asta să fie o surpriză și pentru voi , dar vă asigur că și pentru protagoniști a fost o imensă surpriză. Dragi spectatori si iubitori de teatru, Aveți grijă de artiști, pentru că ei sunt ca și noi, chiar dacă pe scena par supereroi! Au emoții, au trăiri, simt chiar mai mult decât suntem noi capabili să simțim, pentru că la ei e tot timpul ori doi, ei și personajul!! Sunt ființele care redau scena lumii, prin acea oglindă, pentru a ne ajuta să conștientizăm frumosul și învățăturile acestei vieți, dar privind din exterior. Ei duc și emoțiile nostre și pe ale lor și pe ale personajelor, pe umeri. Mergeți la teatru, la film, la concertele lor, căci rolul lor este să lumineze bezna în care uneori ne scufundăm!! Si dacă vă este bine cu voi mergeți să priviți și alte realități pe care poate nu le-ați întâlnit, dar care există, de la fanstastic pană la emoția dură a realității. Povestea merge mai departe ... Sabrina – Sabina! Prin acest exercițiu vizual am avut ocazia să o întâlnesc pe Sabina, omul din spatele personajelor, simt cum sufletul meu a primit în dar un prieten, un OM , ca să nu mai adaug faptul că din multe povestioare pe care mi le spunea despre rutina de dinaintea unui spectacol, mă regăseam în anumiți pasi, pe care la rândul meu îi fac pentru a mă pregăti în interiorul meu față de ceea ce am de făcut, în a fotografia, filma, monta și când mai am vreme și în a mai regiza un film documentar sau videoclip. Povestea cu timpul de dinaintea pasului concret a condus spre un element comun, pe care îl avem, zodia - de la berbec la berbec cu suflet de artist. Numele de familie al Sabinei e Brândușe iar prenumele meu este Brândușa, iar această asemănare uneori îmi dă de furcă în interacțiunea cu Sabina pentru că de multe ori mi se întâmplă să îi spun Brândușa. Cert e că la rândul ei , Sabina e o floare unică. text și fotografii: Brândușa Balan / motionARThoughts Recomand acest articol scris din unghiul Sabinei despre experiența cu personajul Sabrina, dar și cu regizorul Radu Afrim www.sabinabranduse.com/2017/10/04/radu-afrim-la-repetitii/ Imaginile și textul din acest site sunt protejate prin drepturi de autor. WOLFGANG
după Yannis Mavritsakis Traducerea: Doru Mareş Distribuția: Fabiana – Cătălina Bălălău Wolfgang – Florin Hrițcu Fantoma tatălui – Andrei Merchea-Zapotoțki Vecinul – Mircea Postelnicu Mama lui Wolfgang – Loredana Grigoriu Prietenul lui Wolfgang – Emanuel Becheru Femeia – Cristina Mihăilescu Bijutierul – Valentin Florea Mama Fabianei – Sabina Brândușe Regia: Radu Afrim Decor: Romulus Boicu Costume: Erika Márton Univers sonor: Radu Afrim Asistent de regie: Rareş Moldoveanu Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani Obiectivul activității a fost de a dezvolta spiritul civic al cetățenilor, de a se implica voluntari de la mic la mare, într-o cooperare civili-militari precum și angrenarea asistaților sociali în problemele comunității. „Considerăm că trebuie să încurajăm voluntariatul în vederea implicării tinerilor în activități din care să învețe lucruri utile astfel având posibilitatea producerii schimbărilor la nivelul comunității din care fac parte”, este convingerea membrilor AMVVD Cam 16 elevi ai Școlii Generale nr. 194 Din sectorul 4 al capitalei, conduși de părinți, împreună cu doamna profesoară Georgeta Popescu au luat parte la strângerea gunoaielor din zona menționată. După instructajul făcut și la fața locului, împreună cu militarii veterani ai AMVVD, dotați cu mănuși și saci menajeri, puși la dispoziție de către Amenajarea Domeniului Public și Privat SA 4 București (ADPP 4), aflată în subordinea Primăriei Sector 4, copiii au început acțiunea de ecologizare a zonei. După aproape două ore de muncă susținută, elevii au fost încântați de aspectul perimetrului și parcă au uitat de faptul că este sâmbătă, că este ziua lor de relaxare și nu mai voiau să plece acasă, deși aveau deja un program stabilit pentru această zi. Plăcerea de a fi în mijlocul membrilor AMVVD, de a sta de vorbă cu ei, de a pune întrebări și de a afla cât mai multe lucruri noi, a făcut ca toți să dorească să se mai întâlnească.
" Celebra trupă Voltaj, împreună cu Fanfara Militară a Garnizonei Brăila și Omar Arnaout Official au susţinut un specatcol de zile mari la Casa de Cultură a Studenților, din București „Grigore Preoteasa”. Artiştii au fost alături de Asociatia Militarilor Veterani Sf Mare Mucenic Dimitrie (#AMVVD) care a organizat spectacolul caritabil extraordinar „SUFLET DE EROU 3”. Scopul acestei iniţiative a fost strângerea de fonduri pentru realizarea primului Centru de Recuperare si Refacere a militarilor răniți în teatrele de operații din Irak, Afganistan și Balcanii de Vest, dar și pentru urmașii celor căzuți. A fost organizată și o mică expoziție de pictură, cu vânzare, a copiilor de la Așezământul Social „Sfinții Mihail si Gavriil”, expoziție ce a avut ca scop strângerea de fonduri pentru cei mici și pentru mamele maltratate ale lăcașului.
Alături de Marius Apostol şi Adrian Creţu, preşedintele şi vicepreşedintele AMVVD, răniţi în Afganistan, s-au mai aflat Daniel Porumb şi Ionuţ Butoi, amândoi imobilizaţi în scaune cu rotile. AMVVD a fost înființată, în anul 2013, de o mână de oameni, veterani ai Teatrelor de Operații, unii dintre ei suferind traume și răni în urma atacurilor cu dispozitive explozive ale talibanilor sau a altor extremiști. După ce au scăpat cu viață și au fost tratați în străinătate, la întoarcerea în România militarii răniți au constatat că nu au unde să se recupereze pentru rănile grave care, pe unii dintre ei, i-a țintuit în scaune cu rotile. Drept urmare, scopul principal al AMVVD este acordarea de sprijin membrilor și persoanelor cu probleme medicale și sociale provenite din rândul militarilor veterani, veteranilor (în rezervă, retragere sau activitate), obiectivul pe termen lung fiind realizarea unui centru de refacere, recuperare și reabilitare pentru militarii veterani și veteranii cu dizabilități din teatrele de operații." -sursa text httpa//www.evz.ro/voltaj-un-spectacol-cat-un-suflet-de-erou-pentru-militarii-veterani-din-afganistan-irak-si-bosnia.html:::http://www.evz.ro/voltaj-un-spectacol-cat-un-suflet-de-erou-pentru-militarii-veterani-din-afganistan-irak-si-bosnia.html - autor Autor: Petrisor Cana photo credits motionARThoughts ( Brandusa Balan ) Fotografiile au fost realizate pentru Asociatia Militarilor Veterani Sf Mare Mucenic Dimitrie (#AMVVD) "Dulce Pontes, cunoscuta interpreta si compozitoare portugheza de fado, considerata „regina fado-ului contemporan”, a concertat ieri seara - 2 Decembrie 2015 in capitala, la Sala Palatului, intr-un regal muzical de exceptie - un concert vibrant, asemenea genului muzical imbratisat de artista. Vocea inconfundabila a solistei portugheze a rasunat pe 2 Decembrie 2015 la Sala Palatului, alaturi de pianul la care artista a cantat cu emotie si gratie piesele care au consacrat-o si care au facut-o sa castige inimile oamenilor din intreaga lume. Dulce a fost acompaniata de 6 muzicieni, printre care si un chitarist de flamenco - Daniel Cazares. Artista i-a incantat la Bucuresti pe fanii acestui gen muzical cu piese precum „La Boheme”, „Me Com Meu Amor”, „A Minha Barquinha”, “Bailados do Minho” dar si cu bine-cunoscutele si mult asteptatele melodii: „Maria de Buenos Aires” si „Canção do Mar”.
Acordurile fado si atmosfera de vis au fost intrerupte din cand in cand de aplauzele furtunoase ale publicului. Povestile muzicale spuse de catre Dulce Pontes pe ritmuri fado dar si traditionale folclorice, i-au condus pe cei din sala intr-o alta lume, o lume in care originile fado-ului - reprezentate de combinatia dintre ritmurile sclavilor africani si a muzicii traditionale portugheze s-au impletit cu minunatele acorduri nostalgice, notele calde si versurile melancolice. Dupa ultima melodie din playlist - „Canção do Mar”, publicul s-a ridicat si a inceput sa aplaude. Tot in aplauzele celor din sala, artista a intrat din nou pe scena, de data aceasta pentru un bis mult mai energic decat piesele de pana atunci. Chiar si artista a exclamat: „Asta e o piesa mai energica, nu e fado!”, schitand un zambet complice si invitandu-i la dans pe toti cei din sala, insistand chiar ca niste persoane care stateau jos, sa se ridice sa danseze. Aplauzele ritmate ale spectatorilor au insotit vocea artistei pe intreaga durata a melodiei, acestia distrandu-se si profitand la maxim de acordurile pline de energie si voie buna, finalul concertului fiind unul foarte intens si antrenant. Concertul s-a terminat cu bis-ul aplaudat indelung, cu o multime de flori - primite din partea publicului si cu un zambet plin de fericire din partea celebrei artiste. Spectatorii au putut vedea o artista desavarsita, gratioasa dar si puternica, visatoare dar si cu picioarele pe pamant, sensibila dar si amuzanta, au putut admira poezia si misterul oferite de muzica fado. Cei ce nu o cunosteau pe artista, au putut descoperi o fiinta extrem de talentata, placuta, joviala si pozitiva. „Ma bucur tare mult ca am avut ocazia sa ne hranim sufletul si spiritul, cu acest minunat concert” a spus o spectatoae, la iesirea din sala. Concertul din 2 Decembrie 2015 a fost cel de-al treilea in Romania, artista fiind foarte nerabdatoare sa se reintalneasca cu fanii! „Intotdeauna este placut sa te intorci intr-un loc in care esti bine primit de catre public. Eram nerabdatoare sa ma intorc pentru ca am petrecut clipe frumoase aici”, a marturisit artista.. Primul concert al lui Dulce Pontes in Romania a avut loc in 2012, cand artista a participat la Festivalul „Viaţa e frumoasa“. " Project Events ~Concertul „DULCE PONTES” a avut loc pe 2 Decembrie 2015 la Sala Palatului din Bucuresti. Concert organizat de Project Events. |